"Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze…"
Versetul zilei
Newsletter
Gândul zilei
Flag Counter

adryardeu

 

Cartea-aceasta-a legii

Să nu se depărteze de gura ta,

Cugetă asupra ei, cugetă asupra ei,

Ziua şi noaptea!

Căutând să faci, căutând să faci

Tot ce este scris în ea,

Căci atunci vei izbândi în toate

lucrările tale

Şi atunci vei lucra cu-nţelepciune!

Iosua 1:8

                                                                        
                        Oricine iubeste o floare
                        e-aproape de-un sacru mister.
                        Oricine se-opreste-n carare
                        s-asculte un glas de izvoare
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine iubeste seninul,
                        cind soarele urca-n eter,
                        oricine-si inalta suspinul,
                        cind licare-n mare rubinul,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine pe muntii albastri
                        priveste granitul sever,
                        oricine pe cai de sihastri,
                        strabate paduri de jugastri,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Dar cine-a primit indurarea
                        din ranile blindului Miel,
                        acela e frate cu floare,
                        cu riul, cu muntii, cu marea,
                        si-orunde il duce cararea,
                                     tot cerul,
                                     tot cerul e-n el.

                                 Pe cararile razlete

                        dintre zimbet si suspine,
                        ti se pune o-ntrebare:
                                     Pentru cine,
                                     spune,
                        pentru cine oare
                        e atita frumusete,
                        e atita gingasie
                        intr-o floare ?
 
                        Pentru cine s-ar desprinde
                                     din broaboada
                                     de zapada
                        ghiocelul in april,
                        daca n-ar fi ochi sa-l vada ?
                        daca totu-i inutil ?
 
                        Pentru cine-n miez de roada,
                        sorb si string in ei culoare
                        pentru vara urmatoare
                                     embrionii
                                     din begonii,
                        daca totul e-o-ntimplare ?
 
                        Pentru cine-si tese-n casa
                                     haina pala
                                     de vestala
                        cu luminie de diamant
                        floarea alba de mireasa,
                        daca totul e neant ?
 
                        Pentru mintile obtuze
                        de bondari si buburuze ?
                        Pentru fluturii ce sboara
                        in zig-zaguri pe afara ?
                        Oare viespile ursuze
                        sunt initiate-n arta ?
                        oare barzaunii trupesti,
                        plini de miere pe musteti,
                                     sunt sensibili,
                                     sunt estei ?
                        Oare-ar sta flamind bondarul
                        de n-ar fi subtil decorul
                        si nu si-ar abate sborul
                        in gradinile bogate,
                        daca florile de crin
                        n-ar fi ... proportionate ? ...
                        n-ar avea acea prestanta
                        ca de clopot florentin ?
                        n-ar avea varietate
                        de culoare si nuanta
                        de la alb pin' la carmin ?
 
                        Nu cumva pretind ... culbecii
                        sa dezvolte-atitea specii
                        rozele is liliecii ?
 
                        Nu.
                        In floare e-un mister !
                        Floarea e un mesager,
                                     e un martor,
                                     o solie,
                        e un inger din Eden,
                        care-aduce-n valea mortii
                        o inalta marturire
                                     in culoare,
                                     in proportii,
                                     in mireasma
                                     si-n desen.
 
                        Omule cu mintea plina,
                        du-te-o clipa in gradina,
                        treci prin vaile-inflorite
                        si te uita la sulfina,
                        la bujori, la margarite,
                        la conduri, la inimioare,
                        la gherghina din carare,
                        la naframa de matase
                        ce ne-o darue ciclama !
                        Lasa-te sa te desfete
                        ochii-adinci de violete,
                        clopoteii cu trei cupe
                        si narcisele trompete !
                                    Si ia seama !
                        Daca inima-ti ramine
                        ca un bulgar, ca o piatra,
                        ca un bolovan in vatra ...
                                     leapad-o !
                                     zdrobeste-o-n coiburi !
                        Sparge-o pe ilau cu dalta !...
                        Si apleaca-te in ruga
                                     sa ceri alta !
            
                        Dar de simti o-nseninare,
                        un suris si o blindete,
                                     care vine
                                     sa te-aline
                                     de povara,
                                     de tristete,
                        tu apleaca-te si spune:
                                     "Surioara,
                                     pentru cine,
                                     spune, pentru cine oare
                        e atita frumusete,
                        e atita gingasie
                                     intr-o floare ?"
 
                        "Pentru cine ?...
                                     Pentru om !
                        Pentru voi Fauritorul
                        si-a ascuns in floare dorul,
                        in petalele de aur
                        de fior si de lumina,
                        ca in opera divina
                                     sa cunoasteti
                                     AUTORUL ... " 

 

Oricine iubeste o floare
                                                                         
                        Oricine iubeste o floare
                        e-aproape de-un sacru mister.
                        Oricine se-opreste-n carare
                        s-asculte un glas de izvoare
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine iubeste seninul,
                        cind soarele urca-n eter,
                        oricine-si inalta suspinul,
                        cind licare-n mare rubinul,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Oricine pe muntii albastri
                        priveste granitul sever,
                        oricine pe cai de sihastri,
                        strabate paduri de jugastri,
                                     e-aproape,
                                     aproape de cer ...
                        
                        Dar cine-a primit indurarea
                        din ranile blindului Miel,
                        acela e frate cu floare,
                        cu riul, cu muntii, cu marea,
                        si-orunde il duce cararea,
                                     tot cerul,
                                     tot cerul e-n el.

1) Ogoarele au adormit în noapte,
Iar câmpu-i nea, cum gheaţă este râul
Şi albe-s dealurile-depărtate
Cum alb ni-e sufletul şi cald ni-e duhul.
2) Pe cerul plin de pace se văd stele
Iar altele mai mari coboară-n fulgi.
Sunt mai voioase astăzi, parcă, ele,
Deşi nu e nici una pentru magi.

3) Se-aud colindatarii-n depărtare,
Răsună imnuri sfinte pe pământ,
Iar inimile-nalţă o cântare
Spre slava Celui ce-i în veci Preasfânt.

4) E ZIUA DOMNULUI! E bucurie!
Copii, părinţi şi vârstnici, laolaltă
Ne-am adunat cu toţi la părtăşie
Să ne-amintim de ziua minunată.

5) Când s-a născut ISUS – al nostru REGE
Mântuitorul nostru preaiubit
Ca din păcat, din laţ să ne deslege
Şi să ne dea viaţă-n infinit.

6) Privind în adâncimile iubirii,
Privind la ura grea de pe pamânt,
La haina albă a neprihănirii
Şi la noroiul de pe-al nost’ veşmânt.

7) S-a coborât din ceruri EL – DIVINUL,
Un dulce Soare, un Luceafăr blând
Să stâmpere otrava şi veninul
Ce diavolul aduse înşelând.

8) Căci primii doi vorbiră cu duşmanul
Uitând s-asculte glasul Lui etern
Şi-mbraţişară, negândind, păcatul,
Păşind întâia data spre infern.

9) Şi-atunci, cu mult ‘nainte să se nască
Când omul săvârşise primul rău,
Când grijuri şi nevoi aveau să-l pască
Atunci, aşa grait-a Dumnezeu:

10) Va fi-ntre şarpe şi între femeie,
Între sămânţa ei şi-a lui Satan
O ură veşnică şi-o vraşmaşie
Ce-l va zdrobi sub talpă pe Satan.

11) De-atunci trecură ani de grea durere
Pentru aleşii Tatălui de sus,
Însă aveau în duh o mângăiere,
Că-l vor vedea odată pe Isus.

12) Pe domnul, Balaam cânvda-L zărise,
Dar ÎL vedea pe drum, în depărtare,
O stea care din Iacov răsărise
Şi un toiag de sfântă alinare.

13) Un alt profet vorbi despre MESIA
Că Duhul Sfânt în EL s-a odihni,
ÎNŢELEPCIUNEA, SFATUL şi TĂRIA,
FRICA DE DOMNUL ÎL va insoţi.

14) Când toate-acestea păreau a fi vise
Ce-n noaptea neagră par reale, vii,
Au încolţit în inime aprinse,
Şi-adus-au dimineaţa într-o zi.

15) Noi vă vom spune azi cum ISUS- DOMNUL
S-a coborât în om umil la noi,
A suferit simţind la fel cu omul-
Sărac, îndurerat ţi în nevoi.

16) Noi vă vom spune împlinirea sfântă
A spuselor profeţilor demult
Ce peste tot pe oameni îi încântă
Căci pe pamânt MESIA s-a născut.

17) Trăia în Nazaret, în Galileea
Printre fecioare una preafrunoasă.
Acea fiintă se numea Maria
Şi ea era de Dumnezeu aleasă.

18) Maria- tânără neprihănită-
Frumoasă floare rară din grădini,
Fiinţă paşnică şi preaiubită,
Ca apele din sfintele fântâni

19) Era logodnică a unui june
Neprihănit şi tânăr, şi frumos.
Era tâmplar, cum Biblia ne spune
Şi pentru Domnul Sfânt, om credincios.

20) Dar într-o zi a anului senină,
Când în suspine blânde se ruga,
Cu faţa-n lacrimi şi de pace plină,
Zăreşte-un înger care strălucea.

21) “- O! nu te teme cea de pace plină
Căci Dumneyeu te-a-nvăluit în har,
Cu viaţa-ţi binecuvântată, lină,
Printre femei tu esti argintul rar.

22) Eliberează, dar, a ta inimă
S-alunece în sfinte părtăşii,
Maria! Tu de astăzi vei fi mamă,
Tu vei aduce lumii bucurii.

23) Înaintează-n cânt pe cale
Căci spinii toţo sunt flori de dor,
Sunt stropi ai dragostei prin care,
Vei naşte un MÂNTUITOR..

24) Din Duhul Sfânt EL se va naşte
Şi ÎI vei pune numele ISUS!, ”
“Eu nu cunosc acestea toate,
Dar facă-mi-se după cum ai spus. ”

25) Se duse, mai târziu, în drumeţie
Cu Iosif ce-o-ngrijea cu sfănt respect.
Mergeau la Betleem să se înscrie,
Urmând al lui Cezar August proiect.

26) Călătoriră osteniţi spre locul
Unde-a copilărit Iosif umil
Şi în cetate îi venise timpul
Mariei ca să-L nască pe COPIL.

27) Dar, neavând la han un spaţiu cald,
Un loc de poposire, un locaş
Maria a născut şi într-un grajd,
În iesle-L puse pe copil, gingaş.

28) Atunci se împlinise-o profeţie:
„Tu, Betleeme, nu e;ti ne-nsemnat
Căci vei aduce lumii bucurie –
UN DOMNITOR, AL PĂCII ÎMPĂRAT. ”

29) Păstori ce cunoşteau adânc ţinutul
Oiţele pe-atunci îşi străjuiau.
Ca să nu-i biruiască leneş somnul
Stăteau la foc şi între ei vorbeau.

30) Priveau din când în când înspre desişuri
Vreo fiară să n-atace turma lor,
Când se-auziră-n noapte dulci ecouri
Şi glasuri line se-auziră-n cor.

31) – Aţi auzit? Îngână cel mai tânăr…
Aud un cor ce cântă în văzduh!,
– O, nu răspunse unul. Eşti prea tânăr…
Vei fi iubind şi ti auzi vreun duh.

32) Când pacea se-aşternu în noaptea-adâncă,
Din geamătul pustiei depărtate
Se auzi un cânt din stâncă-n stâncă,
Şi coruri izbucniră toate-odată.

33) – Ia ascultaţi! vorbi-n uimire unul.
– Dar, ia priviţi! Ce se întâmplă oare?
Parcă se-nseninează dulce cerul…
Parcă în noapte se iveşte-un soare.

34) Aud şi văd acum sfintele coruri –
Sunt îngerii ce cântă clar, mereu…
Simt ale heruvimilor ecouri
Ce cântă: “SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT E DUMNEZEU!”.

35) “Să fie pace pe pământul vostru
Între acei plăcuţi lui Dumnezeu,
Iar sus în cer unde-i locaşul nostru,
Răsune :SLAVĂ! SLAVĂ! tot mereu. “

36) De bucuria sfântă, serafimii
Au coborăt din slăvile cereşti.
Arhangheli, luptători şi serafimii
Formau un cor de cete îngereşti.

37) O, ce sublime melodii cântară!
Ce duioşie au adus! Cât foc!
Cînd noaptea rece o înseninară
Ţâşnise dimineaţa-n acel loc.

38) Păstorii, neştiind ce se întâmplă –
De este adevăr sau este vis –
Şi-au aplecat pe iarbă a lor tâmplă
Şi căutau un loc de ascunziş.

39) – Să nu vă temeţi! îngerul rostise
Căci vă aduc din cer o bună veste,
Azi, în Iudeea-n faşă stă în iesle
Un prunc ce din fecioară sfântă este.

40) Azi s-a născut în lume copilaşul
Trimis din cer de Însuşi Dumnezeu.
Suavul ,dulcele copil, gingaşul,
Va mântui pe oameni de cel rău.

41) Cântă apoi cu glasu-i corul sfânt:
„Mărire, slavă-n cerurile-nalte
Lui Dumnezeu. Şi pace pe pământ
Între acei cu sufletele calde. ”

42) Păstorii au pornit apoi spre locul
Care ducea la staulul vestit
Şi fiecare vru să vadă pruncul
Ce s-a născut şi ceru-a înveselit.

43) În graba lor ajunseră la locul
În care se afla cel copil,
Cu o iuţeală mare, văzând pruncul,
Îngenuncheară-n faţa lui umil.

44) O, ce frumos şi blând El şade-n iesle
Şi nici că-i pasă de venirea lor
El a venit aici s-aducă pace
Şi bucurie sfântă tuturor.

45) Cu drag le spuse mama ce-L născuse
C-a fost trimis de Tatăl credincios.
Apoi, flăcăul de la turmă spuse
Cu glasul plin de tremur şi sfios:

46) – Copile scump, al cerurilor crin
Iubire-mi dă azi chipul tău duios,
Doresc dar să fim una pe deplin
Şi-n viaţă tu să-mi dai un sfânt folos.

47) Îngenunche, apoi, sfios bătrânul
Şi ÎL privi cu lacrimi de copil,
I se însenină de-odată chipul
Şi-i zise când ÎL mângîia umil:

48) – O cum putut-ai să laşi ceruri sfinte
Cu bogăţia cea fără de margini
Şi slava pentru care nu e minte,
Nici ochi să o cuprindă în imagini!

49) Te-ai despărţit de-a Tatălui privire
Ca să te naşti în frig şi-n umilinţă.
Te-ai coborât, din Rai, din strălucire
Şi ai venit la noi în umilinţă.

50) Îngenunche apoi sfios un altul
Şi-un altul a îngenuncheat smerit.
Priviră cu un zâmjbet copilaşul
Şi ÎI vorbiră pruncului iubit:

51) „O, scump copile, Dumnezeu e-n tine,
Iar Tu, ODRASLĂ, eşti din Dumnezeu.
Viaţa ştim că de la tine vine
Şi c-ai venit să ştergi al nostru rău.

52) Acum noi ştim că-n orişicare floare,
Şi-n cerul clar, e harul Tău ceresc,
Iar mai presus de lună şi de soare
Se află raiul- tronul Tău regesc…”

53) Grăit-a cel din urmă păstoraşul
Şi au plecat la turme-nbujoraţi,
Duceau în inimă pe COPILAŞUL,
Cântând lui Dumnezeu înseninaţi.

54) Am fi dorit să fim şi noi acolo,
Să-L sărutăm, să ne-nchinăm smeriţi,
Dar ştim ca-I viu şi azi Mântuitorul,
Şi ne-a făcut ai cerurilor prinţi.

55) Am fi dorit să-i auzim pe îngeri
Cum cântă-n cor, slăvind pe Dumnezeu,
Dar şi azi cântă-n ceruri îngeri,
Când un căzut se-ntoarce de la rău.

56) L-au aşteptat preoţii, cărturarii,
Crezând că mai târziu EL va veni.
Se împietriră, nu-l luară-n seamă
Şi astfel diavolul îi amăgi.

57) Dar toţi acei ce au vegheat în noapte,
Păzind ce au primit de stăpânit,
Au auzit a îngerilor gloate
Şi pe Isus în viaţă L-au primit.

58) Tot astfel va veni şi timpul
Când se va-ntoarce ca judecător
Şi mulţi cred azi că nu e cazul
Ca să revină dup-al său popor.

59) Dar eu vă spun prin Duhul Celui veşnic:
Venirea lui Isus e chiar în prag!
Un ceas mai e, o clipă, dar în sfeşnic
Aţi mai turnat sfânt untdelemn cu drag?

60) Iar voi ce-ati şovăit în aşteptare
Uitând ce mult sunteţi de EL iubiţi,
Treziţi-vă din lunga zbuciumare,
Şi îndrăzniţi! La el sunteţi primiţi

 


Cind ma trezesc de dimineata,
Si vad atita binecuvintare,
In suflet se revarsa-o pace,
Ce ma indeamna la cintare.

Sa i-I cintam Domnului slava,
Lauda si multumire
Mintuiti prin Domnul Isus,
Sintem plini de fericire.

Si vreau sa-i cint cu bucurie,
Ca El e Domn Emanuel
Si-o data sus in vesnicie,
Cu toti-L vom vedea pe El.

Si inima mea cinta tare,
Cu bucurie si-nchinare,
De-atita binecuvintare,
Ce o reversi peste-adunare.

Nu vrei sa cinti si tu cu mine?
Un imn spre slava lui Isus
El ne-a facut atita bine,
Si ne va duce-n ceruri sus.

Eu vreau sa-L laud ori si cind,
Prin viata prin purtare,
Caci El a suferit prea mult,
Sa-mi de-a eliberare.

Crescind Isuse lunga Tine,
Tu esti cu mine cind e greu,
Si-mi dai putere sa fac bine,
Sa-ajut pe cei din jurul meu.

Daca nu i-L ai pe Isus,
Ca mintuitor a-l tau,
Fericirea adevarata,
Nu o simti in pieptul tau.

De ce nu vii si tu la Isus?
Iertare vei primi in dar,
Si mintuit prin a Lui singe,
Crezind in El vei avea har.

O dragoste cum numai Isus,
In lume poate sa o dea,
M-a coplesit, si deodata,
Eu zilnic simt prezenta Sa.

Cu-atita dragoste Divina,
Tu ai umplut inima mea,
Si fata mea este senina,
Cind luminezi Tu peste ea

Si viata mea e luminata,
Cu raze sfinte aurii
Prin jertfa Ta ce-a minunata,
I-mi dai eterne bucurii.

Eu trebuie sa stau pe cale,
Si vreau sa i-L ascult mereu,
Caci biruinta e mai mare,
Cind ma incred in Dumnezeu.

Si biruinta-n incercare,
Si bucurie-n intristare,
O mare binecuvintare,
I-mi dai Isuse Tu mereu.

Viata care-o am n-ainte,
As vrea sa o traiesc curata,
Si privind tot inainte,
La slava Ta ce-a minunata.

Cind eu vorbesc cu Isus,
In ruga-i multumesc,
Si vreau ca toata viata,
Pe El sa i-l slavesc.

Cintarea bucuriei,
E si-n inima mea,
Si-n slava vesniciei,
Cu toti-o vom cinta.

Multumeste-I ori si cind,
De e rau sau bine,
El cunoaste al tau gind,
Si-I mereu cu tine.

Si gindul meu Isus iubit,
Si viata mea curata,
Si sufletul meu curatit,
Te lauda de-o data.

Cind am sa cresc eu mare,
La toti am sa le spun ,
De marea indurare,
Si cit esti Tu de bun.

Si ce daca eu sint mai mic,
Isus ma va creste mare,
Si voi fi un ucenic,
Cu credinta tare .

Isuse drag, eu Te iubesc!
Sint plin de fericire!
Si peste tot am sa vestesc,
De marea-ti mintuire.

Tot ce e mai bun pe lume
Daca vreti sa stii!
Este sa te-n crezi in Domnul
Si vei birui.

 

 

de  Adriana Ardeu                

 

 

Învaţă sa traiesti ca un fiu de-mpărat

 

Si-n sfântă armătură să umbli îmbrăcat.

 

Învaţă sa te lupţi cu-ncredere mereu

 

Ştiind că tot şi toate , tu poţi prin Dumnezeu !

 

 

 

Învaţă cum să dai- dar să nu ceri ‘napoi;

 

Să preţuieşti momentul, privind spre viitor.

 

Învaţă să renunţi la tot ce-i trecător,

 

Şi la a Sa chemare –să mergi, ascultător.

 

 

 

Învaţă să-nvesteşti-   nu-n ce e efemer,

 

Ci-n ceea ce e veşnic, strângând comori în cer.

 

Învaţă alergarea la capăt s-o aduci,

 

Privind ţintă spre premiu, tu crucea să ţi-o duci.

 

 

 

Învaţă să-i iubeşti pe oameni mai presus

 

Decât viaţa ta;  -iubeşte-i ca Isus.

 

Învaţă să trăieşti din plin ce ţi-a fost dat,

 

Te bucură de toate, dar să rămâi curat.

 

 

 

Învaţă zilele vieţii să le măsori mereu

 

Cu-nţelepciunea dată în dar de Dumnezeu.

 

Nu te-njosi ca traiul să îl câştigi cu greu,

 

Trăieşte drept, fii harnic. Eşti fiu de Dumnezeu !

 

 

 

Invaţă de la toate, să ai statornic drum;

Invaţă de la flăcări că toate-s numai scrum;

Invaţă de la umbră ,să taci şi să veghezi;

Invaă de la stâncă cum neclintit să crezi.

 

Învaţă de la soare cum liniştit să-apui;

Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci;

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;

 

Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori;

Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori;

Învaţă de la vierme că nimeni nu-I uitat;

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;

 

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;

Învaţă de la ape să nu dai înapoi;

Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea;

Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea;

 

Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la ele pe-al tău domn să-l cunosti;

Învaţă de la greier ,când singur eşti – să cânţi;

Invaţă de la lună să nu te înspăimânţi;

 

Învaţă de la vultur când umerii ţi-s sunt grei;

Şi du-te la furnică, să vezi povara ei;

Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea;

Învaţă de la soare să ai blândeţea sa;

 

Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor;

Învaţă de la toate că totu-i trecător;

Ia seama fiu al jertfei, prin lumea carer treci,

Să-nveţi din tot ce piere- cum să trăieşti în veci !

ÎNVAŢǍ  SǍ TRǍIEŞTI

                         Adriana Ardeu

 

Învaţă sa traiesti ca un fiu de-mpărat

Si-n sfântă armătură să umbli îmbrăcat.

Învaţă sa te lupţi cu-ncredere mereu

Ştiind că tot şi toate , tu poţi prin Dumnezeu !

 

Învaţă cum să dai- dar să nu ceri ‘napoi;

Să preţuieşti momentul, privind spre viitor.

Învaţă să renunţi la tot ce-i trecător,

Şi la a Sa chemare –să mergi, ascultător.

 

Învaţă să-nvesteşti-   nu-n ce e efemer,

Ci-n ceea ce e veşnic, strângând comori în cer.

Învaţă alergarea la capăt s-o aduci,

Privind ţintă spre premiu, tu crucea să ţi-o duci.

 

Învaţă să-i iubeşti pe oameni mai presus

Decât viaţa ta;  -iubeşte-i ca Isus.

Învaţă să trăieşti din plin ce ţi-a fost dat,

Te bucură de toate, dar să rămâi curat.

 

Învaţă zilele vieţii să le măsori mereu

Cu-nţelepciunea dată în dar de Dumnezeu.

Nu te-njosi ca traiul să îl câştigi cu greu,

Trăieşte drept, fii harnic. Eşti fiu de Dumnezeu !

 

 

 

Trupul Tău, Doamne, jertfit a fost

Trudit Tu ai fost pentru păcătos;

Eşti Mielul ales să mori pentru noi,

În Tine avem viaţă veşnică!

 

In Tine mă bucur Isus şi-ţi aduc

Azi inima mea, cu toată dragostea,

În Tine mă bucur, mă bucur mereu

În Tine mă bucur că eu sunt al Tău!

 

Sângele Tău, Doamne, a curs pe Pământ

Ca să ne spele prin Sfântu-Ţi Cuvânt;

Eşti Mielul ales să mori pentru noi,

În Tine avem Viaţă veşnică !

In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind,
Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricind!

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea,s-asculti linga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune-o flaore,un cocor!

Fa-ti timp s-astepti din urma cand mergi cu slabanogi,                                                             Fa-ti timp, pe-un munte, seara, stand singur sa te rogi,                                                             Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau-batrini,
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini!

Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti,voios,
Fa-ti timp sa fii si-al casei, si-n slujba lui Hristos!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp,ca esti de multe mistere-nconjurat!

Fa-ti timp de rugaciune, de post si meditari,                                                                               Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic din toate cate-un pic,                                                                           Fa-ti timp, caci viata trece si cand nu faci nimic.                                                                                Fa-ti timp langa Cuvantul lui Dumnezeu sa stai,

Fa-ti timp , caci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fa-ti timp sa-sculti la toate, din toate sa inveti                                                                                 Si timp de cercetarea de frati si de-adunari,
Fa-ti timp sa-i dai vietii si mortii tale pret!


Fa-ti timp acum, ca-n urma zadarnic ai sa plangi;                                                                 Comoara risipita a vietii, n-o mai stringi!                                                                                    Fa-ti timp !Fa-ti timp !O,nu uita,Fa-ti timp!