"Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze…"
Versetul zilei
Newsletter
Gândul zilei
Flag Counter

1. Noaptea abia plecase,

era-nspre zori de zi.

Maria aşteptase

acest timp şi porni

 

2. cu inima rănită

şi sufletul străpuns,

spre peştera păzită

unde zăcea Isus.

 

3. Era aşa grăbită!

Aproape alerga,

căci inima-i zdrobită

‘nainte i-o lua.

4. Şi gândurile sumbre

cumplit o zbuciumau,

pe când palide umbre

din faţă-i dispăreau.

 

5. “Să moară-Nvăţătorul?

El, Domnul cel iubit?!

Dar cum de Ziditorul

aşa a-ngăduit?

 

6. El l-a sculat din moarte

pe Lazăr, c-un cuvânt!

Şi azi… cum de se poate

să zacă în mormânt?

 

7. Cum de-a putut să moară?!

Ceva nu înţeleg!

Ar fi putut să piară

chiar şi pământu-ntreg,

 

8. Dar nu şi Domnul vieţii!

Chiar El a spus aşa:

Că nu va fi dat morţii

acel ce-L va urma!

 

9. Dar… L-am văzut pe cruce

cum duhul şi l-a dat!

Şi când cu glasu-I dulce

pe Tatăl L-a rugat

 

10. să-i ierte pe cei care

cu ură-L chinuiesc!

Ce nu-nţeleg eu oare?

…Eu cum să mai trăiesc?

 

11. Şi-apoi…am fost de faţă

când Iosif L-a adus…

Trupu-I era de gheaţă…

Din coasta Lui a curs

 

12. apă,dar şi mult sânge,

chiar eu l-am curăţat!

Oh, sufletul îmi plânge!

Noi L-am înfăşurat

 

13. În giulgiul alb, cu smirnă

şi-aloe îmbibat

şi L-am dus în grădină

să fie-nmormântat!

 

14. Măcar s-ajung mai iute

miresmele să-I pun

şi-n lacrime durute

iubirea mea să-I spun!

 

15. Să-I spun? …dar e zadarnic,

că El e mort acum!

Dar fie-mi mersul harnic,

s-a luminat de-acum!

 

16. Dar piatra uriaşă

cine-mi va prăvăli?

Soldaţii stau de strajă….

Oare mă vor primi?”

 

17. Ajunse în grădină

cu inima arzând.

O mare de lumină

se revărsase, când

 

18. văzu că-i răsturnată

piatra de pe mormânt!

Privea îndurerată

şi neînţelegând

 

19. cine L-a luat pe Domnul

şi unde L-o fi pus?

Ori, poate grădinarul

îl luase pe Isus?

 

20. Se aşeză afară

să plângă cu amar.

A inimii comoară

cum s-o găsească iar?

 

21. Se duse înc-o dată

să vadă giulgiul gol,

dar se ivi de-odată

un nor strălucitor!

 

22. Şi-n acel loc, în care

fusese trupul mort,

în haine lucitoare,

ca-al îngerilor port,

 

23. stăteau în aşteptare

doi îngeri, ce i-au spus:

“De ce mai plângi tu , oare?

A înviat Isus!

 

24. Ia adu-ţi tu aminte

vorbele ce v-a spus:

Că va suferi multe,

va fi pe cruce pus,

 

25. dar o să învieze

trei zile mai târziu!

Şi ca s-o-ncredinteze,

au zis din nou: “E viu!”

 

26. Ei nu-i venea a crede

ce ochii i-au văzut,

când, deodată, vede

un chip necunoscut.

 

27. Era prea speriată

pentru-a-L putea vedea,

iar faţa-nlăcrimată

sub văl şi-o ascundea.

 

28. Crezu că-i grădinarul

şi-i zise repede:

“L-ai luat cumva pe Domnul?

Oh, spune-mi, unde e?”

 

29. Atunci Isus îi spuse

(căci Domnul chiar ,era)!

Cu glasu-I blând: “Marie!

Te rog, nu mă ţinea!

 

30. Că Eu mă sui la Tatăl!

Dar mergi la fraţii mei

Şi povesteşte totul:

Sunt viu şi pentru ei!”

 

31. “Rabuni!” Copleşită,

Maria a rostit

şi-atât de fericită

în fugă a pornit

 

32. să ducă marea veste

ce i s-a-ncrediţat!

O, asta nu-i poveste,

ci Domnul a-nviat!

 

33. Acest cuvânt răsună

şi azi, neîncetat.

E vestea cea mai bună:

“Hristos a înviat!”

 

34. Tu, du-o mai departe,

pe Domnul de-L iubeşti!

Cu toţi să aibă parte

de bucurii cereşti!

 

35. Să creadă, să-L primească,

pe Domnul înviat,

cu toţii să rostească:

“E viu cu-adevărat!”

 

AMIN

 * Poemtrimis de invatatorii Bisericii Penticostale Betel, Arad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *