Poem Nuntă Nr.2

 

orando

Sunt un bulgãr de nimic,

sunt un strop de rouã-n soare,

dar cu cît mã vãd mai mic,

cu-atȃt Tu,

cu-atȃt Tu te vezi mai mare.

Dacã-n lume m-ai fãcut

o fereastrã cãtre Tine,

cu cȃt sunt mai nevãzut,

cu-atȃt Tu,

cu-atȃt Tu te vezi mai bine.

 

Doamne, cȃnd sîntem noi doi,

n-are cel viclean ce-mi face.

Si cu cȃt îi duc rãzboi,

cu-atȃt Tu,

cu-atȃt Tu mã-mbraci cu pace.

 

Vin din cer mi-ai dat sã sorb

şi pe ochi m-ai uns cu tinã.

Dar cu cȃt eram mai orb,

cu-atît Tu,

cu-atît Tu mi-ai dat luminã.

 

Iar din toate cȃte-n Rai

le pãstrezi Tu pentru mine,

nu mi-e dor de tot ce-mi dai,

cȃt mi-e dor,

Doamne, cȃt mi-e dor de Tine.

autor necunoscut 

Categorii

Lasa un comentariu