"Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze…"
Versetul zilei
Newsletter
Gândul zilei
Flag Counter

tenesi (1)Marius Margea – Bis. Penticostală Apele Vii – Timișoara

Gabriela Povian – Bis. Penticostală Filadelfia-Timișoara

Descarcă aici: Adolescenta- raspantia drumurilor ( pt conferinta Hristos, Izvorul meu)

Rândurile care urmează vor căuta să fie:

  • O invitație la reflecție, din perspectivă creștină, asupra realității cotidianului dumneavoastră, de fiecare duminică în care intrați în sala de studiu a școlii duminicale.
  • Lecțiunea noastră va căuta să realizeze o repertoriere a câtorva pericole pe care vârsta celor din jurul dumneavoastră le comportă și, totodată, în lumina Scripturii, vom încerca să propunem câteva alternative de contracarare a acestora.

A devenit un loc comun al studiilor de psihologie pedagogică și nu numai, faptul că, în adolescență:

  • încep să meargă spre maturitate, să-și caute identitatea, cel mai adesea bulversați de realitatea propriei lor făpturi și bruiați de zgomotul uriaș, fizic, emoțional și spiritual al lumii din jurul lor.
  • Copiii care, până acum, erau cuminți și reacționau pozitiv la joculețele și cântecelele noastre de la grupele mai mici:
    • se distanțează brusc,
    • devin problematici, recalcitranți, ireverențioși, retrași-necomunicativi,
    • experți în buscularea fragilului nostru echilibru interior,
    • mereu gata de a zădărnici orice încercare a noastră de a face o lecție onestă de duminică.

Un lucru fundamental pe care aș vrea să îl stabilim, încă de la început, este că, noi, în calitate de slujitori creștini ai semenilor noștri:

  • nu vom uita niciodată că suveranitatea asupra oricărui segment de vârstă îi aparține lui Dumnezeu
  • vom crede cu tărie că Marele Maestru al tuturor prefacerilor care se întâmplă sub ochii noștri, este El.

Este important să înțelegem că, inclusiv, foarte alambicată și zbuciumată perioadă a adolescenței este parte a planului lui Dumnezeu de a-i forma pe oameni și a-i aduce la lumina și luminarea Feței Sale.

Rostul nostru major, în mijlocul adolescenților noștri de la grupă, este acela de:

  • a crede și a afirma, în mod credibil, că nu există hazard,
  • că totul este ordonat în marele design al Creatorului,
  • că viața lor, în care li se pare de multe ori că lipsește sensul și noima, are o mare valoare în ochii Domnului!

Nu uitați aceste adevăruri!

  • Înainte de orice altceva, dumneavoastră sunteți acolo:
  • să arătați faptul că Dumnezeu există,
  • că ei au direcție și valoare,
  • că Hristos a venit în lume tocmai ca noi și ei, dimpreună, să nu fim pierduți în meandrele propriului nostru sine conflictual!

Mă rog din toată inima să puteți merge în fața lor mereu încrezători în planul lui Dumnezeu, în providența

Sa și în autoritatea Sa de necontestat în a restaura și a da frumusețe fiecărui destin!

Abia când ne-am confirmat în părtășia noastră personală cu Domnul aceste lucruri, putem trece la slujirea efectivă a fraților noștri mai tineri!

Astfel stând lucrurile, pentru că adolescența este:

  • vârsta forțării limitelor
  • mutării permanente a granițelor spre zări neexplorate încă, va trebui să fim conștienți că toate acestea aduc cu ele o serie consistentă de pericole.

Când ne gândim la pericole, poate cele mai prezente vin din zona anturajului, a grupului care-i alimentează și susține nevoia de a se defini și redefini mereu prin raportare comparativă la ceilalți.

Trebuie să avem în minte faptul că, majoritatea anturajelor cotidianului lor nu sunt anturaje creștine în adevăratul sens al cuvântului.

De aici apare riscul:

  • fumatului,
  • al consumului de droguri sau băuturi alcoolice,
  • al vieții sexuale timpurii
  • al dependenței de tehnologie cu toate efectele conexe care derivă de aici:

-comportament rebel, contestatar,

-lipsa capacității de concentrare,

-apatia,

-stima de sine scăzută.

Toate aceste probleme, translatate în grupul dumneavoastră de la Școala Duminicală, pot avea un efect de bomba bine amorsată, dacă dumneavoastră nu veți avea inspirația necesară pentru a le contracara.

Întâi de toate nu uitați că de la cei mai apatici și necomunicativi până la cei hiperactivi și recalcitranți, toți au nevoie de iubire, dăruire și de Hristos întreg, prezentat cu pasiunea mărturisitorului.

Nu mă iluzionez că ați avea o viață ușoară, dar cred din inimă că poate fi extrem de frumoasă dacă ați înțeles slujirea la Școala Duminicală ca fiind locul în care sunteți chemați să fiți martori, să dați seamă de nădejdea pusă în dumneavoastră!

Considerați sala de grupă ca fiind locul în care Dumnezeu vă încercă credincioșia și vă făurește răsplata slujirii!

  • Fiți autentici, adolescenții sunt greu de mințit, mai greu decât adulții!
  • Nu prezentați soluții facile și confecționate în pripă doar pentru a umple spațiul enervant al unei tăceri!
  • Nu vă sfiiți să le vorbiți de vulnerabilitățile dumneavoastră indicându-l pe Hristos ca fiind soluția și cale aspre mai departe!
  • Aveți curajul să spuneți nu știu dar mă rog, nu știu dar mă documentez.
  • Adolescenții sunt de obicei, mai buni ca dumneavoastră în a exploata resursele de informare virtuale, informație găsesc, ei caută modele.
  • Nu vă lăsați cuprinși de depresia propriei nevrednicii, mergeți la Cel ce ne-a învrednicit pe toți de cer și stăruiți să primiți putere, consistență și pasiune în slujire.
  • Asumați-vă faptul că lecțiile s-ar putea întinde pe mai multe decât cele 2 sau 3 ore de la clasă.
  • În măsura în care obligațiile personale vă permit, căutați să lăsați un loc în viața dumneavoastră pentru ei.
  • Acolo unde este nevoie și puteți, creați o relație de confidență. Nu vă sumețiți însă de a prezenta soluții la probleme personale în care centralitatea lui Hristos să fie știrbită de vreo umbră a înțelepciunii personale. Nu riscați să le abateți, involuntar, privirea de la Hristos, pentru a vă câștiga dumneavoastră un vremelnic capital de imagine în ochii lor – veți nărui totul la prima îndoială pe care o vor avea despre dumneavoastră!
  • Căutați să fiți predicatori practicanți ai disciplinei citirii Cuvântului, al necesității vitale a rugăciunii și, poate mai ales, a satisfacției supreme în părtășia cu El.

 

Uitându-ne în urmă:

  • ar trebui să fim capabili să ne sporim pasiunea pentru slujirea adolescenților,
  • să iubim vârsta aceasta privind-o ca pe un dar dumnezeiesc dat omului, gândind-o ca pe un întâi test pe care Tatăl ni-l dă fiecăruia, în care să învățăm dependența de El și necesitatea de a ne asuma propriile decizii, vom ajunge să slujim eficient semenilor noștri, vom înălța împreună cu ei steagul biruințelor Domnului și, după ce am fost alături de ei în agonia disperată a căutării de sine, vom putea exulta, alături de ei, în bucuria autentică a găsirii Lui și a liniștiri inimi înaintea Lui!

 

Multă binecuvântare și Har în găsirea direcției bune de la răspântia drumurilor ce se bifurcă!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *