Aud în ultima vreme tot mai frecvent vorbindu-se despre depresie… această boală ce tinde să ajungă detaşat în topul celor mai cunoscute boli, de care suferă tot mai mulţi oameni.
Dar ce este, de fapt, depresia???
Depresia este o boală care face parte din categoria bolilor psihosomatice. Este o stare de tristețe, demoralizare, o tulburare psihică, marcată prin reducerea sau lipsa activității, însoțită de un grad scăzut de vitalitate şi activitate funcţională, o greutate în gândire şi concentrare, sentimente de descurajare, pierdere a speranței, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.
Orice om, în urma unei dureri sufleteşti sau a pierderii locului de muncă, sau în urma unei despărţiri, sau în urma decesului unei persoane dragi… suferă, plânge, este trist, fără dorinţa de a zâmbi, de a se bucura, de a mânca, în unele situaţii, chiar de a mai dori să trăiască…
Suferinţa face parte din viaţă, aşa cum naşterea şi moartea fac parte din viaţă, aşa cum zâmbetul şi lacrima fac parte din viaţă. Se spune că suferinţa înnobilează sufletul, ne apropie de Dumnezeu, ne deschide ochii, ne ajută să înţelegem că suntem oameni limitaţi şi că avem nevoie de ajutor. Suferinţa de unde vine? Cine a inventat-o? De ce o îngăduie Dumnezeu? Sunt întrebări pe care poate le-ai rostit şi tu în mintea ta sau poate că ai considerat că nu ai dreptul să le rosteşti, să te gândeşti la aşa ceva pentru că s-ar putea să-L superi pe Dumnezeu… De fapt suferinţa ne ajută să vedem ceea ce nu se poate vedea prin ochii de carne, ci doar prin ochii inimii, ai sufletului nostru, suferinţa ne ajută să-L vedem pe Dumnezeu, să-I vedem puterea şi slava în slăbiciunile noastre, să înţelegem că atunci când ne spune-n Cuvântul SĂU: „Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.” (Psalmul 10:14), EL ne spune adevărul.
Este extrem de important cum vedem situaţia prin care trecem, cum o percepem, cum o lăsăm şi cât o lăsăm să ne afecteze. Alegem să credem că Dumnezeu are deja soluţia pentru suferinţa noastră sau alegem să ne lăsăm cuprinşi de suferinţă, de propriile noastre percepţii fireşti, fizice, de propriile idei preconcepute vizavi de suferinţa noastră?
Dacă vom alege varianta a doua, nu vom face altceva decât să dezvoltăm în noi percepţia greşită asupra motivului pentru care trecem prin suferinţă, suntem în depresie… dar dacă alegem prima variantă şi ne încredem în Dumnezeu (chiar dacă nu-I înţelegem planul), pentru că ştim că TATĂL ne spune în Cuvântul Său: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. (Ieremia 29:11)
Prin suferinţă, TATĂL vrea să ne apropie de EL, să ne deschidă ochii inimii, ai sufletului, să ne ajute să ne vedem cum suntem noi de fapt, să înţelegem că suntem slabi, vulnerabili, dar să ştim că ne putem încrede pe deplin în EL, pentru că în Cuvântul Său ne spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3), „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10), „De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.” (Isaia 43:4)
Nu trebuie să ştim multe, să cunoaştem medicina, pentru a înţelege ce este depresia… ci doar să ne uităm la noi, în omul ascuns al inimii noastre şi să înţelegem că suntem ţărână, praf, şi că ne lăsăm adesea prea conduşi de firea noastră… dar TATA ne iubeşte, avem preţ în ochii Săi: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3: 16). Poate că ştim foarte bine acest verset… dar l-am luat vreodată cu toată puterea în dreptul nostru, l-am crezut vreodată din toată inima? Dacă nu, acum este timpul să-l credem! Iar dacă da, atunci să ne ridicăm şi să mergem mai departe cu Dumnezeu, pentru că nu suntem singuri, şi-n Cuvântul Său stă scris: „Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.” (Psalmul 121).
Depresia venită din stres, dintr-o inimă îngrijorată, ne va doborî dacă o vom lăsa să ne doboare, dacă vom lăsa ca percepţiile noastre fireşti să ne spună că nu putem să ne încredem în Dumnezeu, că Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că am făcut cutare sau cutare păcat, sau pentru că suntem aşa şi aşa… dar îţi spun ţie şi-mi spun mie: aminteşte-ţi că Domnul Isus a stat pe o cruce între doi tâlhari, între doi oameni condamnaţi la moarte şi că unul a fost acela, care a ales să se încreadă-n EL, iar celălalt a ales să rămână în starea sa… Trăim doi în unul, suntem fire şi duh, om firesc şi om duhovnicesc, avem percepţii şi impresii greşite, dar numai credinţa, încrederea în TATĂL ne va ridica şi numai dacă vom alege mereu să mergem cu El, să trăim din El, prin El şi pentru EL, vom putea să biruim depresia şi orice altă stare prin care diavolul caută să ne doboare.
Depresia este cea mai egoistă boală, deoarece ne face să ne concentrăm foarte mult înspre sine, înspre noi, ne face să ne găsim plăcerea în a ne autocompătimi, în a cerşi mila celor din jur printr-un pic de atenţie, când eu şi tu, de fapt, avem toată atenţia din partea Regelui regilor, a lui Dumnezeu, Creatorul nostru (Psalmul139).
William Penn zicea că: „Secretul fericirii este să-ţi aduni binecuvântările, în vreme ce alţii îşi numără necazurile”. Dumnezeu vrea ca tu şi eu să ne bucurăm, să fim fericiţi pentru că bunătăţile Sale pentru noi se înnoiesc în fiecare dimineaţă (Plângerile lui Ieremia 3:21-33) şi noi nu suntem singuri şi pentru că toate dorinţele noastre sunt înaintea SA şi suspinurile noastre nu-I sunt ascunse (Psalmul 38:9).
Îndeamnă-ţi inima să-L caute pe Dumnezeu, adânceşte-te în Cuvântul Său strângându-l în inima ta, construieşte-ţi zi de zi o relaţie personală cu Dumnezeu în rugăciune, relaţie bazată pe încredere, sinceritate, dedicare, seriozitate, consecvenţă, perseverenţă, autodisciplinare! Nu lăsa ca percepţiile lumii şi ale firii pământeşti să te atragă înspre depresie!
Găseşte-ţi plăcerea în Dumnezeu şi iubeşte-L cu toată inima ta, deoarece împreună cu EL eşti mai mult decât biruitor: „Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37)
Gabi Povian
Biserica Filadelfia Timişoara
minunat si adevarat.Domnul sa ne ajute sa ne incredem in El si in promisiunile Lui!